publicat in Curentul nr. de Marti 4 Mai 2010
"Nu mai este niciun secret că valuta din conturile Securităţii şi ale lui Ceauşescu provenea, în mare parte, din comerţul cu oameni, de tip sclavagist, în special al germanilor şi evreilor care locuiau pe teritoriul Romåniei. Cu toate acestea, ziarul german „Siebenbuergische Zeitung“ a reuşit să îl intervieveze tocmai pe omul responsabil pentru „cumpărarea“ etnicilor germani din partea RFG, doctorul în ştiinţe juridice Heinz Guenther Huesch şi fost deputat al formaţiunii politice CDU, condusă în prezent de actualul premier, Angela Merkel. În vårstă de 80 de ani, Huesch a povestit publicaţiei germane cum a reuşit răscumpărarea a circa 200.000 de etnici germani contra unei sume apreciate undeva la un miliard de mărci germane, bani plătiţi în intervalul 1968-1989. Huesch a primit această misiune, de a repatria etnicii germani din Romånia, în 1968, şi s-a ocupat de acest lucru pentru aproximativ 25 de ani. Sarcina a primit-o din partea cancelarului german de atunci, Kurt Georg Kiesinger, şi presupunea, în principal, negocierea condiţiilor plecării germanilor din Romånia. Acţiunea nu a beneficiat de o recunoaştere oficială printr-un contract scris între RFG şi Heinz Guenther Huesch. Acesta îşi aminteşte că, la început, Romånia a dorit ca plăţile să se facă numai cu bani gheaţă, pentru ca apoi să se realizeze şi prin cecuri sau transfer bancar. Înregistrările plăţilor erau făcute de dr. Ewald Garlepp, avocat şi notar la Stuttgart, a cărui sarcină era aceea de a-l introduce pe Huesch la partenerii romåni de negocieri. Negocierile se bazau pe două elemente de bază. Pe de o parte, românii trebuiau să se oblige să lase să plece în Germania un anumit număr de etnici germani într-o anumită perioadă, iar de cealaltă parte, negociatorii germani trebuiau să se oblige că vor plăti României o anumită sumă pentru fiecare german plecat. Operaţiunile s-au desfăşurat în secret pentru că ambele părţi erau suspicioase, iar partea romånă se temea ca această afacere să nu ajungă în presă. Potrivit lui Huesch, numărul rundelor de negociere purtate de el depăşeşte 1.000. La începutul negocierilor, partea romånă, susţine doctorul german, ar fi cerut cerut în avans o sumă de 200.000 de mărci germane, pentru ca mai apoi fiecare etnic german să fie preţuit în funcţie de calificare şi studii. Plăţile erau făcute numai în bancnote de 1.000 de mărci. Sumele încasate de Ceauşescu în această afacere au provenit iniţial din vistieria bugetului Ministerului federal pentru refugiaţi şi expulzaţi, iar după desfiinţarea acestei instituţii în 1969, această „afacere“ a fost transferată în curtea unui departament special din cadrul Ministerului federal de Interne al RFG, condus de un secretar de stat."
NOTĂ: Dacă cineva nu e încă conspiraţionist, ar trebui să devină, dacă informaţiile primite de la "sursa" Huesch sunt adevărate. Cred că singurul adevăr din povestea cu repatrierea etnicilor germani este că s-au plătit sume de bani, de către guvernul RFG, dovada rezidând în urgenţa cu care statul comunist român a acceptat o asemenea tranzacţie. În rest povestea cam scârţâie.
Dacă ar fi să fiu conspiraţionist, analizând în acest spirit informaţia din articol , aş trage următoarele concluzii:
- Articolul acreditează ideea că germanilor din RFG le-ar fi păsat într-atât de mult de etnicii germani ,"prinşi"în comunismul românesc, încât s-au hotărât să îi "salveze", fiind dispuşi chiar şi la plăţi "per capita".
- afirmaţia pare a fi contrazisă totuşi de faptul că şi partea germană menţinea o secretomanie acută faţă de această problemă. Dacă RFG nu avea probleme în a plăti pentru etnicii germani ,de ce ar fi făcut plăţi prin interpuşi sau cash, de ce l-ar fi mandatat "ad-hoc" pe Huesch să se ocupe de problemă?
- Explicaţia cu "partea romånă se temea ca această afacere să nu ajungă în presă", care ar fi explicat modalitatea ciudată de operare, precum şi secretomania acută din partea ambelor părţi nu se potriveşte în poveste.
- La fel, afirmaţia potrivit căreia sumele ar fi fost încasate de Ceauşescu pare a fi o simplă speculaţie de genul daţi vina pe ţapul ispăşitor care mai e şi mort pe deasupra.
Modul în care cred eu că s-au desfăşurat operaţiunile:
SCENARIUL CONSPIRAŢIONIST:
1. RFG-iştii au avut un interes în a repatria etnicii germani din România. Motivaţia acestui interes este irelevantă.
2. Kurt Georg Kiesinger probabil a mandatat serviciile secrete ale RFG să se ocupe de subiect.
3.Serviciile secrete ale RFG au contactat Securitatea şi au negociat în principiu posibilitatea plecării etnicilor germani. Securistii aveau nevoie de acordul lui Ceauşescu.
4. Securitatea l-a informat pe Ceauşescu despre cererea RFG-iştilor, probabil strecurând şi ideea că RFG face un serviciu statului român, având în vedere că etnicii germani ar fi un element de instabilitate şi de insecuritate, prin legăturile acestora cu rudele din occident.
5. Securiştii primesc acordul Ceauşist. Nu se face vorbire de bani.
6. Cu acordul preliminar al lui Ceauşescu, Securiştii iau legătura cu partea germană. Aici ei strecoară partea cu banii, ca şi condiţie impusă de Ceauşescu, ştiind că RFG-işti nu au cum verifica. Suma mică cerută în avans, de 200.000 de euro, pare a confirma faptul că afacerea se vroia a fi profitabilă pentru agenţii securităţii care se ocupau de cauză, Ceauşescu fiind scurtcircuitat de la caşcaval. La fel, faptul că la început plăţile erau cash confirmă teoria.
7. Partea germană, în speţă câţiva securişti nemţi, Huesch şi cancelarul Kurt Georg Kiesinger ,sesizează şi ei posibilitatea de a înregistra venituri din întreaga afacere, câştigurile fiind sigure, iar posibila faptă aproape nedetectabilă, prin modalitatea în care se efectuau plăţile. Pentru ca şi pe partea germană să opereze o scurtcircuitare a sumelor de la contribuabilii nemţi, care şi dacă ar fi aflat, raportat la acel moment , ar fi fost de acord cu întreaga operaţiune, era nevoie de conlucrarea tuturor persoanelor implicate în operaţiune. Băieţii "deştepţi", mânaţi de mirosul mărcilor nemuncite pun repede planul în aplicare.
8. Ewald Garlepp, avocatul şi notarul de la Stuttgart, care înregistra (probabil şi el contra cost) prezenta trei seturi de garanţii. Prima garanţie era că părţile nu se fură între ele : nemţii pe români, nemţii între ei sau securiştii între ei. A doua garanţie era că sumele puteau fi împărţite just între participanţi: Nemţii îşi luau prima dată partea, livrau excedentul avocatului, care îşi reţinea comisionul , şi restul îl preda sau vira la securişti. A treia garanţie era că părţile, oricare ar fi fost ele, aveau un instrument de constrângere, documentele scrise de avocat cu privire la tranzacţii, care la o adică putea fi folosit pe post de armă de şantaj , în cazul în care vreo parte s-ar fi răzgândit ori ar fi dispusă să dezvăluie operaţiunea.
Toate părţile implicate erau fericite: Ceauşescu că scapă de saşi, securiştii că fac bani făcându-şi treaba, partea germană că încasează un comision gras de la contribuabilii RFG-işti , sub adăpostul şi probabil pretextul că îi salvează pe conaţionali lor, etnicii germani, de comunismul crud şi ceauşist.
Care va să zică articolul: Civilizaţi şi samarineni nemţii ăştia... Atunci Domle' era patriotism.... şi nemţii ăştia.... nu ca noi... au grijă de ai lor... să plătească bani... no asta da.... şi Ceauşescu ăla... măi da ce tiran... cum să te îmbogăţeşti din tranzacţii cu oameni....?
Eu cred ca nemţii, fosti si actuali securisti de-ai lor, nu au putut justifica in fata trezorierilor,care caută euro in visteriile crizei pentru a salva depravata Heladă de faliment, unde a disparut miliardul contribuabililor, de care probabil nu aflase nimeni înainte de criză din cauza sacului mare existent în visteria Germaniei, care le obtura trezorierior vederea. Atunci au zis... Măi ....scoateţi-l pe băiatul ăla care s-a ocupat de poveste de la naftalină, cosmetizaţi povestea cu saşii, astfel încât să nu se supere nici foştii Securişti români , actualmente probabil oligarhi. Partea cu comisioanele "per capita".... băgaţi-o la Ceauşescu pe gât, în renumitele conturi inexistente, că doar şi-aşa e mort. Răsuflaţi povestea în presă şi la naiba cu problema!
THE END
