În varianta online a cotidianului Săptămâna Financiară mi-a atras atenţia un articol sub titlul : "Investiţiile în aur, sufocate de birocraţia românească". După ce l-am lecturat, şi am citit prevederile legale care erau invocate în conţinutul acestuia, am ajuns la concluzia că întruneşte toate elementele pentru a fi demn de subiect al episodului 2 din serialul pe care eu în propun- Găuri negre în galaxia fiscală- menit a demonstra şi altora, care poate nu ştiu, cât de greu e sa fii contribuabil în România.
Redau în cele ce urmează conţinutul integral al articolului publicat în Săptămâna Finaciară:
"Investiţiile în aur, sufocate de birocraţia românească
de Florin Rusu in Taxe si impozite pe 10 Iunie 2011, 19:23 Săptămâna Financiară
În ciuda prevederilor clare ale Codului Fiscal, autorităţile obligă cumpărătorii de monede de aur la plata TVA
Fie că se numeşte quantitative easing, ca în SUA, fie Securities Markets Program, ca în Uniunea Europeană, toate demersurile guvernelor de a „atenua” efectele crizei au aceeaşi caracteristică: sunt un atentat la puterea de cumpărare a cetăţenilor. Toate sunt inflaţioniste (dovadă evoluţia preţurilor materiilor prime şi ale metalelor preţioase) şi distrug încrederea, şi aşa fragilă şi bazată pe o convenţie între guverne şi populaţie, în monedele diferitelor state.
Drept urmare, din ce în ce mai multă lume încearcă să se protejeze achiziţionând aur. Şi nu titluri sau alte instrumente, ce sunt subiectul reglementărilor şi posibile-lor intervenţii confiscatoare ale statelor, ci aur în formă fizică, în special monede. Numai că în România cumpărătorii de monede de aur întâmpină probleme birocratice insurmontabile.
Ordinul care bate Codul Fiscal
Problemele lui Adrian Coman cu Oficiul Vamal au început mai de mult. În noiembrie anul trecut, el îşi freca mâinile de fericire, ştiind că urmează să intre în posesia a trei monede de aur US Gold Buffalo, de 24 de karate, cumpărate de la un magazin din Elveţia. Cum în România socoteala de-acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg, la ridicarea coletului din Vama Otopeni a avut o surpriză neplăcută. Pentru monedele în care investise aproximativ 3.000 de euro vameşii i-au mai solicitat 750 de euro - contravaloarea TVA. La protestele sale, bazate pe textul Codului Fiscal, dar şi al Directivei Europene 112/2006, vameşii au ridicat din umeri, precizând că urmea-ză prevederile Ordinului 2.220/ 22.12.2006 care conţine normele privind scutirea de la plata TVA şi în care nu este trecut aurul. Lucru perfect adevărat! Numai că Ordinul 2.220 este, aşa cum arată şi numele său, pentru aprobarea Normelor privind scutirea de la plata TVA şi a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevăzută la articolul 142 alin. (1) lit. d) şi articolul 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Iar scutirea în cazul aurului nu este cuprinsă nici în articolul 142, nici în articolul 199, ci în articolul 152. Dacă scutirea nu este cuprinsă în ordinul cu norme metodologice, nu înseamnă că ea nu există, cum cred vameşii. Ea este mai mult decât clară, atât în Codul Fiscal, modificat odată cu aderarea României la UE, cât şi în Directiva Europeană 112/2006, adoptată în noiembrie, cu o lună înainte ca ministrul finanţelor să emită ordinul invocat de vameşi. Potrivit art. 152 din Codul Fiscal, „livrările, achiziţiile intracomunitare şi importul de aur de investiţii, inclusiv investiţiile în hârtii de valoare, pentru aurul nominalizat sau nenominalizat ori negociat în conturi de aur şi cuprinzând mai ales împrumuturile şi schimburile cu aur care conferă un drept de proprietate sau de cre-anţă asupra aurului de investiţii, precum şi operaţiunile referitoare la aurul de investiţii care constau în contracte la termen futures şi forward, care dau naştere unui transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii” sunt scutite de taxă. Livrările, achiziţiile intracomunitare sau importurile de aur de investiţii pot fi într-adevăr impozitate, însă numai la cererea persoanei impozabile, nu a vameşului. Potrivit Codului Fiscal, persoana impozabilă care produce aurul de investiţii sau transformă orice aur în aur de investiţii poate opta pentru regimul normal de taxă pentru livrările de aur de investiţii către altă persoană impozabilă, care în mod normal ar fi scutite. De asemenea, şi persoana impozabilă care livrează în mod curent aur în scopuri industriale sau cea care prestează servicii de intermediere poate opta pentru taxare.
BNR deţine monopolul comercializării aurului
Pentru a rezolva cazul, Adrian Coman a apelat la banca centrală şi la Comisia Europeană. Ultima instituţie i-a trimis un răspuns oficial favorabil, prin care i-a confirmat că nu trebuie să plătească TVA. Cu documentele primite de la CE s-a prezentat la vamă, care i-a eliberat monedele fără plata TVA, pe baza prevederilor din Codul Fiscal, a reglementărilor europene şi a răspunsului oficial al CE. Cu toate acestea, BNR a trimis un alt răspuns Oficiului Vamal Otopeni, prin care precizează că, potrivit restricţiilor introduse prin OUG 190/2000, o persoană poate introduce în România doar aur cu valoare numismatică, care nu este scutit de la plata TVA. Şi că monedele achiziţionate de Adrian Coman au valoare numismatică. Drept urmare, Vama a decis că acesta datorează TVA. „BNR a tras această concluzie după ce a văzut o poză trimisă de la vamă, însă poza de la va-mă era luată de pe net, nu era o poză a monedelor mele. Făcuseră şi o poză cu monedele mele, dar era făcută la xerox, cu ambalajul de plastic neluat, deci foarte neclară”, susţine Coman. Acesta a solicitat şi opinia oficială a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), întrebând dacă aurul de investiţii şi cel financiar sunt identice, iar ANPC a răspuns că există o diferenţă între cele două, dar că, dacă monedele îndeplinesc descrierea din Codul Fiscal, atunci limitarea din art. 6 al OUG 190/2000 (persoanele fizice şi juridice pot efectua operaţiuni de vânzare, cumpărare şi tranzacţionare cu aur financiar numai prin intermediul băncilor autorizate de Banca Naţională a României sau, după caz, printr-o bancă autorizată pentru astfel de operaţiuni dintr-un stat membru al Uniunii Europene) nu se aplică. „Am mai solicitat şi o expertiză numismatică a monedelor unui expert de la Ministerul Justiţiei, care a confirmat în raport că monedele sunt aur de investiţie aşa cum sunt descrise în Codul Fiscal, şi că nu li se poate aplica restricţia din OUG 190/2000”, susţine Coman, care a adăugat că Biroul Vamal Otopeni refuză să ia în considerare aceste două răspunsuri, invocând un alt răspuns de la ANPC, care ar spune exact invers. Document pe care au refuzat să i-l prezinte investitorului român.
Aur de investiţii vs aur financiar
Precum se vede, dacă iniţial vameşii invocau Ordinul 2.200/2006, potrivit căruia aurul nu era trecut ca fiind scutit de la plata TVA, acum însă invocă faptul că în legislaţia românească există două noţiuni diferite: cea de investiţie (din Codul Fiscal) şi cea de aur financiar (din OUG 190/2000). Prima tentativă a vameşilor de spoliere a contribuabilului Adrian Coman a eşuat ca urmare a răspunsului primit de acesta de la ANAF: „Din informaţiile furnizate în adresa dvs., ar rezulta că în situaţia prezentată aceste condiţii sunt îndeplinite, respectiv: puritatea monedelor este mai mare de 900 la mie, sunt bătute după anul 1800, valoarea menţionată de dvs. în anul 2009 nu pare să depăşească valoarea de piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de 80%. Prin urmare, în principiu şi în limita informaţiilor pe care le deţinem, importul de monede de natura celor menţionate, indiferent de calitatea persoanei care realizează importul (persoană impozabilă sau nu), reprezintă o operaţiune scutită de TVA. Este adevărat că scutirea se acordă în baza art. 152 din Codul Fiscal, nu a prevederilor OMFP 2220/2006”.
Condiţii pentru ca aurul să poată fi considerat aur de investiţii
Potrivit art. 152, este considerat aur de investiţii „aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele de metale preţioase, având puritatea minimă de 995 la mie, reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu excepţia lingourilor sau plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g şi monedele de aur care îndeplinesc următoarele condiţii: au titlul mai mare sau egal cu 900 la mie; sunt reconfecţionate după anul 1800; sunt sau au constituit moneda legală de schimb în statul de origine; sunt vândute în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de 80%”.
Potrivit OUG 190/2000, aurul financiar este „aurul achiziţionat de persoane fizice ori juridice în scopul realizării unor plasamente de valoare. Aurul financiar cuprinde aurul sub formă de bare, lingouri, plachete, având titlul minim de 995/1.000, precum şi sub formă de monede din aur având titlul mai mare sau egal cu 900/1.000, cotate pe una dintre pieţele Uniunii Europene. Operaţiunile cu aur financiar se realizează atât prin livrare fizică, cåt şi prin operaţiuni în conturi de metal preţios sau hârtii de valoare exprimate în aur, deţinute la bănci.”
Diferenţa esenţială pe care autorităţile refuză să o vadă între cele două categorii aste aceea că, dacă aurul financiar este definit ca fiind cumpărat pentru obţinerea de profituri, cel de investiţie, potrivit Codului Fiscal, poate fi achiziţionat şi pentru uz personal."
Comentariu:
Sintetizând periplul contribuabilului investitor în aurul conţinut în monedele achiziţionate din Elveţia, cu fabuloasa suma de 3000 euro, distingem următoarele etape:
1. Contribuabilul achiziţionează monedele de aur din Elveţia si indică România ca şi loc al livrării;
2. Marfa este livrată;
3. Contribuabilul se prezintă să ridice monedele achiziţionate;
4. Autorităţile din Vama Otopeni, îi solicită contribuabilului să achite TVA pentru operaţiune raportat probabil la valoarea declarată, invocand ca aurul nu este scutit de la plata TVA, conform Ordinului 2.220/ 22.12.2006;
5. Contribuabilul protestează şi invocă prevederile art.152 Cod Fiscal precum şi prevederile Directivei TVA;
6.Contribuabilul solicită lămuriri de la Comisia Europeană şi BNR.
7. Comisia Europeană transmite un răspuns favorabil contribuabilului, arătând că tranzacţia este scutită de TVA;
8. Contribuabilul prezintă documentul de la Comisie organelor vamale, care eliberează monedele fără a le supune TVA;
9. Între timp, probabil fiind mai ocupată ca şi Comisia Europeană, BNR transmite un răspuns nefavorabil contribuabilului, invocând prevederile OUG nr.190/2000, arătând că tranzacţia este impozabilă având în vedere că doar monedele cu valoarea numismatică pot fi tranzacţionate, iar monedele contribuabilului având valoare numismatică, tranzacţia cu acestea intră în sfera TVA;
10. Înţelegem că organele vamale îşi modifică poziţia (d.p.d.v legal au o asemenea posibilitate) şi solicită din nou plata TVA aferentă monedelor achiziţionate;
11. Contribuabilul solicită opinia oficială a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), întrebând dacă aurul de investiţii şi cel financiar sunt identice;
12. ANPC răspunde că există o diferenţă între cele două, dar că, dacă monedele îndeplinesc descrierea din Codul Fiscal, atunci limitarea din art. 6 al OUG 190/2000 (persoanele fizice şi juridice pot efectua operaţiuni de vânzare, cumpărare şi tranzacţionare cu aur financiar numai prin intermediul băncilor autorizate de Banca Naţională a României sau, după caz, printr-o bancă autorizată pentru astfel de operaţiuni dintr-un stat membru al Uniunii Europene) nu se aplică.
13. Contribuabilul solicită o expertiză numismatică (pentru care probabil plăteşte bani din buzunar) care confirmă că monedele sunt aur de investiţie aşa cum sunt descrise în Codul Fiscal, şi că nu li se poate aplica restricţia din OUG 190/2000;
14. Autoritatea vamală nu ţine cont de precizările contribuabilului, de cele al ANPC de la punctul 12, şi de expertiza numismatică, şi invocă un alt răspuns din partea ANPC contrar primului, pe care nu îl prezintă contribuabilului, menţinând soluţia de a impozita cu TVA tranzacţia.
Doar citind cele 14 etape te apucă instant o greaţă dintre cele mai severe. Eu cel puţin, citind din articol demersurile contribubilului Adrian Coman, cetăţean al acestei ţări, şi plătitor de impozite şi taxe care întreţin instituţiile cu care s-a confruntat, nu pot decât să îl calific drept un contribuabil sisific, supus la cazna perpetuă de a avea de-a face cu vreo instituţie a acestui stat.
Totodată cred că este prototipul contribuabilului insistent, pentru că, prin comparaţie cu un contribuabil obişnuit, nu s-a oprit la punctul 4 de mai sus. Faptul că a parcurs o serie de etape, a solicitat răspunsuri oficiale şi a efectuat chiar şi o expertiză, nu poate decât să confirme că a avut, cel puţin un moment, speranţa că nu va avea soarta lui Sisif şi că, spre deosebire de acesta, va reuşi şă stabilizeze piatra în vârful muntelui, deşi până în final se pare că s-a înşelat.
Faptul că nu a reuşit, deşi a încercat din răsputeri, nu poate nici măcar a fi considerată o surpriză, dacă este să ne postăm în cunoscători ai ţării în care trăim.
Trecând peste aprecierile subiective ale subsemnatului faţă de instituţiile acestei ţări, să trecem la analiza obiectivă a demersului contribuabilului şi să lămurim de ce exista o gaură neagră în galaxia fiscală şi dacă existenţa unei asemenea găuri negre era justificată sau nu. O sa ajungem la concluzia, evidentă de altfel, că ignoranţa şi nepriceperea stă la baza tuturor acţiunilor unora dintre instituţiile publice din speţa de mai de faţă, cu efectele de rigoare: "Ştii şi la ce îţi ajută că ştii?"
Prevederile Art. 152 ind. 3 Cod Fiscal, intitulat: Regimul special pentru aurul de investiţii, defineşte aurul de investiţii:
(1)Aurul de investiţii înseamnă:
a)aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele de metale preţioase, având puritatea minimă de 995 0/00, reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu excepţia lingourilor sau plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g;
b)monedele de aur care îndeplinesc următoarele condiţii:
1.au titlul mai mare sau egal cu 900 0/00;
2.sunt reconfecţionate după anul 1800;
3.sunt sau au constituit moneda legală de schimb în statul de origine; şi
4.sunt vândute în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de 80%;
(2)Nu intră în sfera prezentului articol monedele vândute în scop numismatic.
(3)Următoarele operaţiuni sunt scutite de taxă:
a)livrările, achiziţiile intracomunitare şi importul de aur de investiţii, inclusiv investiţiile în hârtii de valoare, pentru aurul nominalizat sau nenominalizat ori negociat în conturi de aur şi cuprinzând mai ales împrumuturile şi schimburile cu aur care conferă un drept de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii, precum şi operaţiunile referitoare la aurul de investiţii care constau în contracte la termen futures şi forward, care dau naştere unui transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii;
Ca atare, livrările de aur de investiţii sunt scutite de plata TVA, cu excepţia cazului în care este vorba de monede vândute în scop numismatic.
Directiva TVA confirmă scutirea de TVA, prin textele din preambulul acesteia precum şi printr-o reglementare distincta de fond, la art.135. În preambulul Directivei TVA se face referire şi la definiţia aurului de investiţii.
În preambulul Directivei TVA sunt cuprinse următoarele precizări şi definţii:
"(27) Pentru combaterea evaziunii fiscale sau a fraudei, este necesar ca statele membre să aibă posibilitatea de a include în baza de impozitare a unei operațiuni care implică prelucrarea aurului de investiții furnizat de un client valoarea aurului de investiții respectiv în cazul în care, prin prelucrarea sa, aurul își pierde calitatea de aur de investiții. Este necesar ca atunci când aplică aceste măsuri, statele membre să dispună de un anumit grad de discreție.
(52) Aplicarea normelor comune privind TVA aurului reprezintă un obstacol important în calea utilizării acestuia pentru investiții financiare și justifică, prin urmare, aplicarea unui regim fiscal special, pentru a consolida, de asemenea, competitivitatea internațională a pieței comunitare a aurului.
(53) Livrarea de aur de investiții este în mod inerent similară altor instrumente financiare care sunt scutite de TVA. În consecință, scutirea pare a fi tratamentul fiscal cel mai adecvat pentru livrările de aur de investiții.
(54) Definiția aurului de investiție este necesar să includă monedele de aur a căror valoare reflectă în principal prețul aurului conținut. Din motive de transparență și certitudine juridică, este necesar să fie elaborată o listă anuală a monedelor care intră sub incidența regimului aplicabil aurului de investiție, care oferă garanții operatorilor ce tranzacționează asemenea monede. Lista respectivă este necesar să nu aducă atingere scutirii monedelor care nu sunt iincluse în listă, dar care îndeplinesc criteriile stabilite de prezenta directivă.
Articolul 82
Statele membre pot prevedea că, pentru livrarea de bunuri și prestarea de servicii, este necesar ca baza de impozitare să includă valoarea aurului de investiții scutit în sensul articolului 346, care a fost furnizat de client pentru a fi utilizat ca bază de prelucrare și care, drept urmare, își pierde calitatea de aur de investiții scutit atunci când bunurile sunt livrate și serviciile sunt prestate. Valoarea care se utilizează este valoarea de piață a aurului de investiții la momentul la care bunurile sunt livrate și serviciile sunt prestate.
Articolul 135
(1) Statele membre scutesc următoarele operațiuni:
(e) operațiuni, inclusiv negocierea, privind monede, bancnote și monede utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepția obiectelor de colecție, și anume monede de aur, argint sau din alt metal sau bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic;
Ca atare, o monedă din aur, pentru a fi considerată ca aur de investiţie, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
1.au titlul mai mare sau egal cu 900 0/00;
2.sunt reconfecţionate după anul 1800;
3.sunt sau au constituit moneda legală de schimb în statul de origine;
4.sunt vândute în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de 80%;
5. Nu au valoare numismatică;
Se pune problema dacă monedele contribuabilului îndeplinesc aceste condiţii. După cum se precizează în articolul citat contribuabilul a cumpărat monede US Gold Buffalo, cunoscute şi sub denumirea de American Buffalo. Potrivit wikipedia, la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/American_Buffalo_%28coin%29: "The American Buffalo, also known as a gold buffalo, is a 24-karat gold bullion coin first offered for sale by the United States Mint on June 22, 2006, and available for shipment beginning on July 13. This was the first time ever that the United States Government has minted pure (.9999) 24-karat gold coins for the public. The coin has a legal tender (face) value of US$50. The initial 2006 price of the proof coin was $800.The price of the 2007 proof coin was $899.95. The price of the 2009 proof coin was $1,410.00."
Ca atare, este evident că este întrunită condiţia unui titlul mai mare sau egal cu 900 0/00 (monedele respective au titlul de 999), de confecţionare după anul 1800 (au fost puse în circulaţie în anul 2006), precum şi condiţia de a constitui monedă legală de schimb (constituie şi actualmente monedă de schimb in SUA, având valoarea de intrinsecă de 50 dolari americani).
Se pune problema întrunirii condiţiilor privind preţul monedei, care nu trebuie să depăşească valoarea de piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de 80%, precum şi condiţia de a avea valoare numismatică.
Cu privire la valoarea aurului conţinut, o monedă de tipul American Buffalo se vinde pe un site specializat (http://www.regalgoldcoins.com/gold-bullion.html) cu suma de $1,620.22 dolari americani. O asemenea monedă conţine 31.108 g (sau 1.0001 troy oz). Astăzi, data de 14.06.2011 un troy oz (sau greutatea monedei) se vindea pe bursa din SUA cu suma de 1,518.00 dolari americani, potrivit http://money.cnn.com/data/commodities/index.html. Deci aurul conţinut în monedă nu depăşeşte cu mai mult de 80% valoarea de piaţa a acestuia.
De altfel, după cum rezultă şi din conţinutul Directivei TVA, diferenţa între valoarea aurului cuprins în monedă şi valoarea de piaţă a acesteia poate indica faptul că o anumită monedă are sau nu valoare numismatică, dacă între cele două valori există o diferenţă de valoare în favoarea valorii de piaţă, care trebuie să fie net superioară valorii aurului conţinut în monedă.
Textul directivei , cuprins în preambulul acesteia, precitat : (54) Definiția aurului de investiție este necesar să includă monedele de aur a căror valoare reflectă în principal prețul aurului conținut.
Cu privire la o posibilă valoare numismatică a monedei American Buffalo, trebuie cercetat în primul rând ce înseamnă o monedă cu valoare numismatică. În primul rând, după cum am arătat mai sus, o asemenea monedă poate fi una care are o valoare cu mult superioară gramajului de aur din care este compusă. DEX-ul o defineşte prin raportare la o posibilă ieşire din circulaţie, deşi nu un asemenea sens nu este vizat de legiuitorul fiscal, dar nici exclus: adj. referitor la numismatică. II. s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază monedele și medaliile (vechi)
Consider că pentru determinarea valorii numismatice sau nu a unei monede, mai ales în ceea ce priveşte cele aflate în circulaţie, contează scopul pentru care acestea au fost emise precum şi atitudinea subiectivă a posesorilor acestora faţă de respectiva monedă. Este recunoscut că există "emisiuni numismatice" care se adresează în special colecţionarilor, atestând evenimente din istorie, omagii aduse unor personalităţi ale istoriei, culturii, etc. Încă din momentul achiziţiei unor asemenea monede, chiar dacă ele sunt din aur, li se recunoaşte valoarea numismatică, însăşi emitentul unei asemenea monezi catalogând de cele mai multe ori emisiunea în acest sens.
Spre deosebire de emisiunea unor monede pentru numismatică, există şi emisiuni care au scopul de a oferi investitorilor de pe piaţa de capital un instrument de investiţie care să le servească la diversificarea portofoliilor în vederea evitării riscului investiţional.
Pe site-ul wikipedia precitat al monedei American Buffalo se arată : "Since investors sometimes prefer 99.99% pure gold over the 91.67% gold used in the American Gold Eagle, many were choosing non-U.S. coins, such as the Canadian Gold Maple Leaf, to meet their bullion needs. With the American Buffalo coin, the U.S. government hopes to increase the amount of U.S. gold sales and cash in on the 24-karat sales, which makes up about 60% of the world gold market.On September 26, 2008 the U.S. Mint announced that temporarily, it would halt sales of the American Buffalo coins because it could not keep up with soaring demand as investors sought the safety of gold amid the subprime mortgage crisis of the late 2000s,which had also affected the price of gold.
Este evident că monedele achiziţionate de contribuabilul din speţa relatată de Săptămâna Financiară nu au valoare numismatică nici prin raportare la preţul lor şi la scopul pentru care au fost emise, fiind indeplinită astfel şi ultima condiţie pentru a beneficia de scutirea de TVA.
Să vedem însă dacă aplicarea OUG nr.190/2000 ar exclude prevederile legale supra invocate şi ar face ca tranzacţia să fie impozitată din punctul de vedere al TVA.
Art.2 alin.1 lit.d din OUG nr.190/2000 defineşte aurul financiar : " d)aur financiar - aurul achiziţionat de persoane fizice ori juridice în scopul realizării unor plasamente de valoare. Aurul financiar cuprinde aurul sub formă de bare, lingouri, plachete, având titlul minim de 995/1.000, precum şi sub formă de monede din aur având titlul mai mare sau egal cu 900/1.000, cotate pe una dintre pieţele Uniunii Europene. Operaţiunile cu aur financiar se realizează atât prin livrare fizică, cât şi prin operaţiuni în conturi de metal preţios sau hârtii de valoare exprimate în aur, deţinute la bănci;
Art. 6 din OUG nr.190/2000 arată : "Persoanele fizice şi juridice pot efectua operaţiuni de vânzare, cumpărare şi tranzacţionare cu aur pentru investiţii şi cu aur financiar numai prin intermediul băncilor autorizate de Banca Naţională a României.Persoanele fizice şi juridice pot efectua operaţiuni de vânzare, cumpărare şi tranzacţionare cu aur financiar numai prin intermediul băncilor autorizate de Banca Naţională a României sau, după caz, printr-o bancă autorizată pentru astfel de operaţiuni dintr-un stat membru al Uniunii Europene."
Se pune problema dacă aceste reglementări pot exclude dreptul contribuabilului la scutire. Este evident că nu, din moment ce nu există în conţinutul OUG o dispoziţiei derogatorie de la dreptul comun care să înlăture dreptul la scutire.
Faptul că OUG prevede că tranzacţiile vizând monede de aur, denumite în limbajul Ordonanţei aur de investiţii, se derulează prin intermediul băncilor autorizate de BNR nu poate înlătura dreptul la scutire în cazul în care asemenea condiţie nu este respectată, ci, eventual, sancţionarea contravenţională/penală a făptuitorului.
Precizez că în textul OUG nr.190/2000 nu am găsit nicio sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei de derulare a operaţiunii printr-o bancă comercială, astfel că nici măcar sancţionarea contravenţională a contribuabilului nu este posibilă, textul ordonanţei făcând referire (art.18) doar la sacţiuni aplicabile pentru desfăşurarea fără autorizaţie a operaţiunilor cu metale preţioase şi pietre preţioase , carei se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, precum şi cu confiscarea bunurilor ce fac obiectul contravenţiei.
Cred că, raportat la reglementarea actuală, diferenţa terminologică între aurul de investiţii şi aurul financiar nu se justifică dacă se ia ca şi premisă aceleaşi monede la care se aplică, cum sunt şi monedele în speţă.
Dacă se porneşte, pe de altă parte, de la premisa că diferenţa terminologică sugerează că nu este vorba de aceleaşi monede, ci de categorii distincte ( diferenţele sesizabile fiind în faptul că unele trebuie să contituie monedă legală în statul de origine pe când celelalte nu, că monedele care fac parte din categoria aurului financiar trebuie să fie cotate pe una dintre pieţele Uniunii Europene pe când celelalte nu, etc.) este evident că, cu atât mai mult, OUG 190/2000 nu îşi avea aplicabilitatea la cazul dat.
Ce concluzii se pot trage? Că există o ignoranţă vădită a instituţiilor statului faţă de contribuabil. Că din nepricepere sau din rea-credinţă, instituţii publice de anvegura BNR sau ANV, care, spre deosebire de mine, au la dispoziţie mai mult decât un laptop cu un soft legislativ şi o conexiune la internet, îşi permit să furmizeze răspunsuri din care rezultă că nu stăpânesc domeniul lor de activitate, că ignoră Codul Fiscal şi dreptul comunitar, că nu pot/nu vreau a interpreta textele de lege incidente corect, că dau dovadă de o nepricepere şi un amatorism care ar trebui să ne alarmeze şi să ne dea de gândit pentru că în orice moment putem fi în locul lui Adrian Coman, protagonistul serialului de azi, dacă nu deja am fost.
Vorbim în România de investitori străini salvatori, de atragere de investiţii şi capital străin. Existenţa unor asemenea situaţii atestă că sunt vorbe în vânt, că niciun investitor străin informat nu ar accepta asemenea situaţii, şi nici măcar nu ar putea crede vreodată că s-ar întâmpla într-o ţară, pretinsă a fi de drept, cum este şi ţărişoara noastră dragă. Dar ele se întâmplă, şi se vor mai întâmpla în continuare.
Oamenii incompetenţi care au furnizat răspunsurile contribuabilului Adrian Coman, care le suportă acestor functionari o parte din salarii, vor fi tot acolo, vor da aceleaşi răspunsuri, şi , dacă cumva vor fi înlocuiţi, neputând a-şi trasmite pe linie ereditară funcţia deţinută, în locul lor vor veni alţii, dacă nu mai proşti, la fel de proşti.
Mă consolez cu gândul că specimenele astea o să îmi dea de lucru, dar, în celaşi timp, mă gândesc că nu toţi au norocul meu. Spre exemplu Adrian Coman- care crezând că face o investiţie in aur a creditat, fără dobândă, şi fără a fi obligat în acest sens, cu 24% din valoarea monedelor achiziţionate de el statul român. Ferice lui!
