Din fericire - Din păcate

FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.  Sursa: DEX '98

PĂCÁT,  păcate, s.n. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greșeală, vină. Loc. adv. Din păcate = din nenorocire, spre regretul cuiva. 

Ieri, în timp ce încercam să găsesc ceva la televizor cât de cât mai vizionabil, imi atrage atenţia o parte din emisiunea de la Prima - Cronica Cârcotaşilor - a cărei fan în mod cert nu sunt, parte în care un prezentator de la meteo, a cărui nume nu îl reţin, făcea uz la maxim de cele două locuţiuni adverbiale (s-au făcut în emisiune şi numărători), ca şi când acestea ar fi reprezentat jumătate din cuvintele pe care le avea în vocabular şi, probabil,  singurele locuţiuni adverbiale de care avea cunoştinţă. 

Faptul că prezentatorul cu pricina era în criză de locuţiuni adverbiale, sugerând, în optica emisiunii, că era total nepregătit pentru misiunea pe care o avea de îndeplinit, respectiv de a prezenta meteo, nu a fost motivul determinant pentru care, în timp ce mă uitam la trei filme două meciuri şi un talk-show, am hotărât să zăbovesc pe canalul Prima.

În momentul în care prezentatorul repeta: din păcate... plouă, din fericire.... va fi soare, din păcate... vor fi nori, din fericire ... vremea se va schimba (uau!), din păcate.... nu acum, din fericire... se va schimba totuşi, mă gândeam dacă din fericire este antonimul corect şi perfect pentru din păcate. Repetiţia  frenetică a locuţiunilor, difuzată de Prima, nu mă ajuta deloc. Ba mai mult, mă indemna a nu mai cerceta subiectul. Adică dacă un prezentator repetă de atâtea ori cuvintele, şi le foloseşte de fiecare dată pentru a sugera situaţii opuse,  pentru vreme bună - din fericire, pentru vreme rea- din păcate, e clar că sunt antonime. Fără a şti definiţia antonimului, ci doar bănuind-o, intuiesc că trebuie ca cele două cuvinte să aibă sens contrar.

ANTONÍM, antonime, s.n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme.
Sursa: DEX '98

Problema era că nu vedeam cum păcatul, şi împlicit loc. adv. din păcate, poate fi antonimul fericirii, şi implicit antonimul loc. adv. din fericire. În mintea mea mă aşteptam la folosirea unui cuvânt mai laic. Definiţiile din DEX îmi confirmă că aveam motive de bănuială, şi că bănuiala mea era legitimă. M-am întrebat în acel moment dacă prezentatorul folosea acele cuvinte pentru că era în obişnuinţa lui să le folosească sau, că nu era în obişnuinţa lui să le folosească, dar, totuşi, le folosea pentru că sinonimele lor nu puteau fi folosite în prezentarea vremii. Spre exemplu, m-am gândit că prezentatorul nu avea cum, fără a atrage atenţia,  să folosească în loc de din păcate, din nenorocire, pentru că deşi prezentate în DEX ca fiind sinonime (?),  asociate la prezentarea vremii : din nenorocire va ploua, ar fi transmis instantaneu telespectatorilor un sentiment se nesiguranţă, ceea ce nu era cazul. Adică .... ce nenorocire dacă va ploua?

Având în vedere definiţiile din DEX, prezentate supra, este evident că, antonimic vorbind, din păcate nu poate fi antonimul pur pentru din fericire. Forma mai potrivită mi se pare din nenorocire,  formă care însă nu rezistă nici ea criticii, fiind derivată de la substantivul noroc. 

Aşadar, avem păcat, fericire şi noroc. Păcatul,  urmând o logică elementară, condiţionează fericirea (din fericire - din păcate). Simplist : din fericire nu ies decât lucruri bune, din păcate ies lucruri rele.  

Nu pot să nu formulez, având atâtea indicii,  ipoteza laicizării  şi generalizării progresive , cu consecinţa  introducerii în vorbirea curentă în cu totul alt sens decât cel iniţial, inclusiv în situaţia prezentatorului de meteo, a locuţiunii adverbiale "din păcate".

Ipoteza pare plauzibilă dacă este să ne raportăm la definiţia de dicţionar a cuvântului fericire, care trimite la "Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină", în opoziţie cu definiţia pentru păcat, care face trimitere la "Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești, abatere de la o normă".  

Cred că forma ad litteram iniţială a locuţiunii, prin raportarea la rolul pe care morala religioasă o avea în societate, excludea orice alt antonim pentru "din fericire". În morala creştină fericirea nu poate fi asociată decât cu lipsa păcatului, şi dobândirea vieţii veşnice:

Biblia - Rom. 6, 1-23:  "Ce vom zice deci ? Rămâne-vom, oare, în păcat, ca să se înmulţească harul ? Nicidecum ! Noi care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat ? Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat ? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii; căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui, cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moarta nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui; nici să nu puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci, înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii lui Dumnezeu. Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har. Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har ? Nicidecum ! Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate ? Mulţumim însă lui Dumnezeu, că (deşi) eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi, şi izbăvindu-vă de păcat, v-aţi făcut robi ai dreptăţii. Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. – Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire. Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. Deci ce roadă aveaţi atunci ? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică. Pentru că plata păcatului este moartea(!!!), iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru. "

Ca atare, teoria se confirmă si prin citatul biblic mai sus prezentat.

Modul de folosire în vorbirea curentă actuală a locuţiunii adverbiale "din păcate", nu poate să ateste decât faptul că, golite de sensul originar, mai mult sau mai puţin profund, cuvintele se adaptează societăţii în evoluţia ei. Ca atare, nici prezentatorului cu pricina, nici telespectatorilor care îl priveau,  menţionarea repetată a locuţiunii adverbiale, nu a stârnit şi nici nu putea să stârnească spovedanii instant (plouă din păcate ... din păcatele cui?... ale mele?... da' ce păcate am eu?). Pentru majoritatea "din păcate" nu era decât antemergătorul unei veşti proaste, şi atât.

Să nu uităm că există slujbe pentru ploaie, că străbunicii şi bunicii noştri  asociau ,şi asociază  în continuare, fenomenele meteorologice cu păcatul, considerând că plouă  efectiv "din păcate", dacă ploaia nu era necesară, sau "De la Dumnezeu" dacă ploaia era necesară. Pentru aceştia din urmă, nu este şi nu era necesară prezenta analiză. Pentru ei fenomenul meteorologic nedorit nu poate fi decât din păcate. 


În cele din urmă, de ce folosea prezentatorul meteo locuţiunea adverbială "din păcate" şi cu ce sens?