"Ministrul Finanţelor crede că România ar trebui să pună capăt erei cotei unice începând cu 1 ianuarie 2011 şi să revină la impozitarea în trepte progresive a venitului global. Această măsură ar trebui coroborată cu încurajarea pensiilor şi asigurărilor de sănătate private şi cu reducerea cu 2-3% a TVA-ului, a spus Sebastian Vlădescu intervievat de ZF. "
Ideea impozitării progresive mi s-a părut cea mai bună soluţie pe care actualul guvern, incompetent şi lipsit de profesionalism şi cu "băieţii din dotare", o putea aplica momentan pentru a salva România de la criza prin care trece (că atâta cred că poate... de unde nu e nici Dumnezeu nu cere). Solutiile complicate, de genul eliminarea coruptiei sau a evaziunii fiscale, par a fi de domeniul SF, dacă este să ne raportăm la persoanele care ar trebui să le gândească şi să le implementeze.
Nu discutăm acum faptul că o asemenea soluţie nu trebuia aplicată dacă "băieţaşii deştepţi" erau întra-adevăr deştepţi, şi ar fi aplicat vreo măsură (oricare) de limitare a efectelor crizei economice înainte ca ea să se manifeste din plin. Nu numai că nu a fost aplicată nicio măsură (deşi se vorbea neîncetat la tv), dar mai mult s-au aplicat măsuri de genul impozitului minim (vestitul forfetar al lui Pogea) care au dus la aproprierea momentului declanşării crizei şi, ulterior, la amplificarea amplitudinii acesteia.
Încă din momentul în care am auzit soluţia diminuării pensiilor şi a salariilor bugetarilor m-am gândit că este cea mai proastă, şi în acelaşi timp cea mai la îndemână, soluţie pe care un Guvern o putea găsi.
Soluţia miraculoasă presupune ca efectele crizei să fie suportate de categoriile cele mai defavorizate, aducând aminte de modelul "asupriţi-i pe ţărani", care circula prin epoca fanariotă pentru a garanta plata birurilor către Poartă.
Soluţia aleasă de Guvernul Boc (care îl include în contra Constituţiei şi pe Băsescu) nu putea decât să scoată a iveală trei lucruri:
1. Guvernul Boc nu are inimă- având în vedere că ar fi fost în stare să hămăluiască pensionarii şi bugetarii, şi să îi oblige, ca pe câinii legaţi de pom, să suporte efectele crizei;
2. Guvernul Boc este leneş şi nepăsător- având în vedere că timp îndelungat "i s-a rupt de criză" până în momentul în care au constatat că nu mai au bani, iar ulterior acestui moment au avut intenţia de a aplica soluţia "instant" pentru a-i produce, fără vreun fel de calcul sau analiză şi fără a lua în calcul o variantă alternativă.
3. Guvernul Boc acţionează impulsiv şi în ultimă măsură- având în vedere că deciziile se iau doar când cuţitul este la os sau mulţimea cere capul lu Moţoc.
Decizia suprinzătoare a Curţii Constituţionale a ferit aparent "rasa de câini legaţi de pom" a pensionarilor de foamea previzibilă, Guvernul fiind "forţat" să ia decizia majorării TVA.
Ca atare, de la unii care suportau efectele crizei (pensionari şi bugetari) s-a trecut la o plajă mult mai largă, respectiv toţi consumatorii.
Categoria exclusă, respectiv comercianţii sau producătorii, pentru care TVA este deductibilă şi se reflectă în preţul de raft plătit de consumator, aveau şansa în varianta propusă de scăpa de "vijelia îngrozitoare care vine, vine, vine, calca totul în picioare ", "mânată" de Sebi Vlădi cel Groaznic.
Prin propunerea de eliminare a cotei unice şi impozitarea progresivă Guvernul vrea să fie exhaustiv, să impoziteze "râul, ramul", ca să fiu din nou poetic.
Asemenea declaraţii, urmate de măsuri concrete, nu pot decât să confirme nebuloasa care domneşte în mintea guvernanţilor cu privire la modul în care măsurile de austeritate ar trebui luate.
Toată această nebuloasă se va propaga în diminuarea investiţiilor străine, scăderea ratingului de ţară, şi în principiul convergerea către o "republică bananieră" în care riscul investiţional este ridicat.
Cine ar mai investi în România sume impresionante dacă nu ar putea face un plan de afaceri măcar pe o perioadă de câţiva ani? Cine mai are interesul şi mai ales curajul de a investi când aude declaraţiile cu privire la eliminarea cotei unice, de pe o zi pe alta, dar şi introducerea impozitării progresive fără a se furniza măcar câteva detalii (care sunt treptele, ce cote se vor aplica)?
Vor mai inghiţi investitorii episoade de genul : azi TVA 19% maine 24%.. treaba voastră cum vă descurcaţi!?Eu unul nu cred. Dacă aş avea bani de investit România ar fi, la ora actuală, ultimul loc în care m-aş gândi să îi investesc. Nu pot face plan de afaceri, nu pot considera mediul ca fiind stabil, nu ştiu dacă nu cumva mâine investiţia mea va fi naţionalizată, confiscată, sechestrată.
Cuvântul cheie în România de astăzi, şi de-o parte şi de alta a baricadelor este: NU ŞTIU: guvernanţi nu ştiu ce se întâmplă cu ei, cu România şi în general cu lumea în care trăiesc, nu ştiu ce măsuri să aplice şi ce rezultate trebuie să obţină. Guvernaţii nu ştiu ce le rezervă ziua de mâine, nu ştiu când este ziua de mâine şi dacă ea va mai veni şi în ce condiţii dacă da.
În ceea ce priveşte încurajarea pensiilor şi asigurărilor de sănătate private, am mai spus pe acest blog, că nu poate fi decât ultima etapă în calea pieirii sistemului de sănătate românesc. Ultimul rău posibil: societăţi de asigurări şi companii farmaceutice care, într-o cârdăşie de neînţeles cu statul incompetent, să ridice braţul precum Cezarul şi, în funcţie de interese, să hotărască dacă gladiatorii personificaţi în pacienţi vor trăi sau nu.
