Cu toate ca ne straduim din greu sa parem, macar , o tara europeana, de rusine fata de restul Comunitatii Europene, care ne-a integrat cum ne-a integrat, asemanarile intre Romania si republicile maturate de razboie din Africa devin din ce in ce mai evidente.
Instabilitatea politica conjugata cu imediata apropiere a alegerilor nu o sa ne ofere decat si mai mult sange politic spre deliciul ziaristilor care astfel nu se mai simt nevoiti a mai face analize in profunzime, multumindu-se cu "relatarile de la fata locului", din moment ce au evenimentele actuale se succed cu atata rapiditate incat comentariul probabil ar fi o pierdere de timp si ar putea exista pericolul ca un eveniment imediat sa fie "scapat" si deci nefructificat corespunzator.
Recentul exemplu politic a celor doi conducatori de osti, Tariceanu si Basescu, de la inaugurarea uzinei Ford de la Craiova , precum si jocul de-a nominalizarea candidatilor pentru Primaria Capitalei, nu pot decat sa ne convinga (daca inca nu eram) asupra faptului ca suntem repusi in situatia dificila a personajului caragelian "cetateanul turmentat" , avand in carca inca o data problema dificila : " eu cu cine votez?".
Si ca lucrurile sa fie si mai amuzante , in oala "cetateanului" turmentat de prea multa politica, se mai gasesc si o sumedenie de "capetenii" locale, din marea armata a conducatorilor de osti Basescu , Tariceanu ori Geoana, care , totusi, spre deosebire de gloata dornica de sange politic , au totusi rezolvat o parte din raspunsul la intrebare: macar stiu ca ei trebuie sa voteze cu partidul din care fac parte. Candidatul? Nu au decat sa se inarmeze cu rabdare si sa citeasca piesa lui Caragiale pana la capat.
Am ajuns, unii dintre noi (si imi permit sa spun majoritatea), sa nu mai putem sa dam nici macar votul de blam, pastrat pentru "zile negre" , neprezentarea la alegeri devenind singura varianta prin care credem ca am putea sanctiona, pueril intr-adevar, clasa politica.
Asa ca.... pensionarii cu imaginea lui Iliescu vie inca in inima lor vor umple salile de vot la ore matinale, stampiland cu sete trandafirii PSD-isti, deoarece stiu ca pana la ajutorul de inmormantare ori proteza nu e drum lung din moment ce l-au primit pe cel de caldura.
Ne intoarcem sinusoidal la neocomunismul lui Iliescu si ai sai, care de aceasta data au inteles, pana la urma, ca principiul comunist al rotatiei cadrelor nu functioneaza in democratie, si ca oamenii uita repede si au ajuns sa nu le mai pese.
In greata colectiva speculantii vand lamaia salvarii la suprapret, stiind ca greata va fi inlocuita in temen scurt cu acreala, o senzatie cat de cat mai suportabila.
miercuri, 26 martie 2008
