Romanii - adica aia care traiau in Roma- desi inapoiati cu 2000 de ani, au avut curajul sa faca din cuvintele care compun prezentul titlu un principiu. Noi, desteptii si asa-zis autoproclamatii mai mult urmasi ai lor, se pare ca ne straduim sa facem opusul. Adica facem orice numai justitie nu. Facem afaceri, facem dreptate, facem morala, facem echilibru, si nu in ultimul rand jocurile altora. Ne jucam de-a inchisoarea pe maidan, de-a hotii si banditii, de-a oaia neagra care salveaza turma si tot felul de jocuri dintr-astea copilaresti crezand, in acelasi timp, ca am face oarecare act de justitie.
Pervertim principiile de drept, le sfidam prin interpretarile pe care le dam, uitand, din nou, ca probabil pana sa ajunga principii, si implicit sa fie cat de cat o oarecare masura, sute, mii, sau milioane de oameni au fost pusi in fata erorilor de judecata.
Cu privire la infaptuiriea justitiei... Cred ca nici Dumnezeu atotputernicul nu ar putea crea o lume in ritmul in care ea ar trebui sa piara, daca ar fi sa ne raportam la justitia made in Romania.
Justitia noastra, personificata intr-o persoana de sex feminin cu experienta de viata a unui copil crescut din scurt, este la nivelul in care desluseste alfabetul juridic, in care insasi notiunea de principiu de drept pare a fi indepartata, confuza, si greu de inteles, din moment ce studentul a citit doar prima pagina a manualului de introducere in drept, partea cu principiile gasindu-se la alt capitol.
Ca atare, justitia se infaptuieste citind prefata manualului de drept, ca doar o fi o prescurtare sau rezumat al lui, urmand ce pe baza ''capacitatilor'' inductive sau deductive ale persoanei pusa a o infaptui, raportat la experienta scurta, dar utila de viata a ei, sa se deduca sau sa induca principiul, legea, norma, si nu sa se preia din manualul caruia tocmai i s-a lecturat prefata.
Nu pot decat sa remarc asemanarea cu staborul tiganesc.
Oricum toata lumea ne face tigani, lucru care nu e neaparat rau, asa ca de ce sa nu avem si o justitie oficiala si ca atare, pe principii tiganesti, cu tigania din dotare. In fapt nu poate fi decat evident ca intre staborul tiganesc si sistemul judiciar romanesc nu exista aproape nicio diferenta, ba mai mult exista si o confuzie esentiala intre actorii celor doua sisteme, in sensul ca toti pot fi considerati tigani. Confuzia creata nu poate decat sa justifice asemanarea aproape vadita.
Atat declar, sustin, si, ca sa fie si mai penibil, semnez.
